MENŢIÚNE, menţiuni, s.f. 1. Semnalare, pomenire, menţionare; (concr.) notă în care se dau informaţii referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicaţie, specificare, 2. Distincţie onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoşi, concurenţilor la o competiţie etc. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. mention, lat. mentio, -onis.

MENŢIÚNE s. 1. v. semnalare. 2. v. însemnare. 3. v. indicaţie.

menţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. menţiúnii; pl. menţiúni

MENŢIÚN//E ~i f. 1) Aducere la cunoştinţă; menţionare; semnalare. 2) Indicaţie necesară. 3) Apreciere elogioasă pentru anumite merite. ♢ Diplomă cu ~ diplomă specială înmânată studenţilor eminenţi. 4) Distincţie onorifică, mai mică decât premiul, acordată unor elevi, unor participanţi la o competiţie etc. [Sil. -ţi-u-] /<fr. mention, lat. mentio, ~onis

MENŢIÚNE s.f. 1. Menţionare, semnalare; indicaţie specială, specificare. 2. Distincţie care constă în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. [Pron. -ţi-u-. / cf. fr. mention, lat. mentio].