MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e s.m., adj. 1. S.m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparţine mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.

MERCENÁR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaş, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.)

mercenár s. m., adj. m., pl. mercenári; f. sg. mercenáră, pl. mercenáre

MERCENÁR ~i m. 1) Ostaş în solda unei armate străine; lefegiu. 2) fig. Persoană care prestează orice activitate în schimbul unor avantaje materiale. /<fr. mercenaire, lat. mercenarius

MERCENÁR s.m. 1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (Fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparţine mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acţionează plătit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].