MERÍNG, meringi, s.m. Prăjitură preparată din albuş de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) şi acoperită cu frişcă. [Var.: meréng s.m.] – Din fr. meringue.

meríng/meréng s. n., pl. merínguri/merénguri

meríng/meréng s. n., pl. merínguri/merénguri

MERÍN//G ~gi m. Prăjitură preparată din albuş de ou bătut cu zahăr (umplută cu cremă) şi acoperită cu frişcă. [Var. mereng] /<fr. meringue

MERÍNG s.n. Compoziţie de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuş de ou bătut; se foloseşte ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistenţă cremelor şi îngheţatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci şi crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.

MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr şi albuş de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].