MERTÍC, mertice, s.n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. raţie, porţie de mâncare. ♢ Expr. A(-şi) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. şi: merticuri] – Din magh. mérték.

MERTÍC s. v. porţie, raţie.

mertíc s. n., pl. mertíce/mertícuri

MERTÍC ~e n. 1) Vas care servea drept măsură pentru cereale. 2) Unitate veche de măsură a cerealelor egală cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care încape într-un vas cu această măsură. 4) înv. Plată în bani sau în natură care se dădea la moară pentru măcinat. 5) Porţie de hrană care se dă cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ung. mérték