MICŞUNEÁ, micşunele, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). ♢ Expr. Când va face plopul mere şi răchita micşunele = niciodată. ♦ (Pop.) Micsandră. [Var.: micşunícă s.f.] – Cf. tc. m e n e k ş e.

MICŞUNEÁ s. v. nopticoasă, tămâioară, toporaş, trei-fraţi-pătaţi, violetă, viorea.

MICŞUNEÁ s. 1. v. micsandră. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.

micşuneá/micşunícă s. f., art. micşuneáua/micşuníca, g.-d. art. micşunélei; pl. micşunéle

micşuneá/micşunícă s. f., art. micşuneáua/micşuníca, g.-d. art. micşunélei; pl. micşunéle

MICŞUN//EÁ ~éle f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, aşezate în ciorchine; şiboi. ♢ Când va face plopul mere şi răchita ~ele niciodată. [Art. micşuneaua; G.-D. micşunelei; Var. micşunică] /<turc. menekşe