MICÍME, micimi, s.f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschinărie; micşorime. – Mic + suf. -ime.

MICÍME s. v. meschinărie.

MICÍME s. 1. (rar) micie, micşorime. (~ unui obiect.) 2. v. scurtime. 3. (rar) strâmtime. (~ unui gang.) 4. scurtime, (înv.) scurtare. (~ vieţii umane.)

micíme s. f., g.-d. art. micímii; (fapte) pl. micími

MICÍM//E ~i f. 1) Faptul de a fi mic (ca dimensiuni, cantitate, valoare). 2) fig. Lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească; meschinărie. /mic + suf. ~ime