MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.

MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.

militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre

MILITÁR² ~i m. Persoană care îşi face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaş; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

MILITÁR¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviaţie ~ă. ♢ Serviciu ~ durată de instruire a cetăţenilor în rândurile forţelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär

MILITÁR, -Ă adj. Care ţine de armată; ostăşesc. ♢ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ Care se bazează pe armată; care ţine de război; războinic. // s.m. Persoană care aparţine cadrelor active ale armatei; ostaş. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].