MÍNGE, mingi, s.f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni şi greutăţi, confecţionat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se foloseşte în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [Var.: míngie s.f.] – Cf. sl. m ê č.

MÍNGE s. (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. şi Olt.) cotcă, (Ban. şi Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. şi Ban.) surducă, (arg.) băşică. (Bate ~ pe maidan.)

mínge s. f., art. míngea, g.-d. art. míngii; pl. mingi

MÍNG//E ~i f. Obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucărie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive. ~ de fotbal. [G.-D. mingii] /cf. sl. mĕci