|
|
miruire. 3 rezultate gasite
MIRUÍRE, miruiri, s.f. Acţiunea de a mirui1 şi rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1.
MIRUÍRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruit. (Taina ~rii.)
miruíre s. f., g.-d. art. miruírii; pl. miruíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
