MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică = reprezentanţă diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotenţiar. 3. Acţiune de propagare a creştinismului în ţări cu altă religie dominantă; instituţie religioasă dintr-o asemenea ţară, prin care se propagă creştinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s.f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.

MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire.

misiúne (însărcinare, grup de reprezentanţi, propagare, menire) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni

MISIÚN//E ~i f. 1) Sarcină acordată cuiva în vederea realizării unei acţiuni. 2) Reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegaţie. 4) Organizaţie de creştini care propagă religia creştină în statele cu altă credinţă dominantă. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /<fr. mission, lat. missio, ~onis

MISIÚNE s.f. 1. Însărcinare, rol, funcţie încredinţată cuiva. 2. Delegaţie trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat (în special diplomatic). ♦ Reprezentanţă diplomatică permanentă condusă de un ministru plenipotenţiar. 3. Acţiunea de propagare a creştinismului în ţările cu o altă religie dominantă. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio].