MITOCĂNÍE, mitocănii, s.f. Atitudine, comportare, afirmaţie etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.

MITOCĂNÍE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe, indelicateţe, mahalagism, mârlănie, mojicie, necuviinţă, nedelicateţe, nepoliteţe, ţărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)

mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile

MITOCĂNÍ//E ~i f. Comportare sau vorbă de mitocan; bădărănie. /mitocan + suf. ~ie