MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. Adj. Care se află într-o stare foarte proastă, vrednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situaţie foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din fr. misérable.

Mizerabil ≠ stimabil, onorabil, respectabil, venerabil

MIZERÁBIL adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. păcătos, rău, ticălos, urât. (Era o vreme ~.) 4. adj. v. sărăcăcios. 5. adj. sărac, sărăcăcios, umil. (Un interior ~.) 6. adj. v. deplorabil. 7. adj. v. greu.

mizerábil adj. m., s. m., pl. mizerábili; f. sg. mizerábilă, pl. mizerábile

MIZERÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârşav; netrebnic; infam; josnic; nemernic. 2) Care este de calitate proastă; lipsit de valoare. 3) Care trăieşte în mizerie; în stare de sărăcie. /<fr. misérable

mizerabil

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (adesea s.) Ticălos, mârşav, nemernic. ♦ (Fig.) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de milă, de plâns. [Cf. fr. misérable, lat. miserabilis].