MLÁŞTINĂ, mlaştini, s.f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună şi stagnează apa provenită din precipitaţii, din inundaţii sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština.

MLÁŞTINĂ s. (GEOGR.) 1. băltoacă, mocirlă, smârc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. şi reg.) băltiş, (reg.) bahnă, băhniş, bulhac, mlacă, mlaşniţă, molastină, rât, tălbăriţă, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăştioagă, (prin Mold.) bâlc, (Transilv. şi Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ploştină, (înv.) batac, băltină, paludă, piştelniţă. (S-a înecat în ~.) 2. mlaştină oligotrofă = molhaş, tinov.

mlaştínă s. f., g.-d. art. mlaştínii; pl. mlaştíni

MLÁŞTIN//Ă ~i f. 1) Teren pe care se acumulează şi stagnează apa provenită din ploi, din inundaţii sau din pânză freatică. 2) fig. Mediu social viciat; mocirlă. [G.-D. mlaştinii] /<sl. mlaština

mlastina,loc acoperit cu pamant si apa in care se poate scufunda un om sau animal cu greutatea mai mare de 2.8kg