MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuinţă cu mobilă. – Din mobilă.

MÓBILĂ, mobile, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinaţie practică precisă) care serveşte la amenajarea unei locuinţe, a unei instituţii etc. şi care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

MÓBILĂ s. v. mobilier.

mobilá vb., ind. prez. 1 sg. mobiléz, 3 sg. şi pl. mobileáză

móbilă s. f., g.-d. art. móbilei; pl. móbile

A MOBIL//Á ~éz tranz. (încăperi, locuinţe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă

MÓBIL//Ă ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuinţe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei încăperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel

MOBILÁ vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuinţă etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler].

MÓBILĂ s.f. Lucru care serveşte la amenajarea unei locuinţe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].