MOCÍRLĂ, mocirle, s.f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. şi plină de mâl, de noroi; loc mlăştinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. m o č i l o.

MOCÍRLĂ s. 1. v. mlaştină. 2. v. noroi.

MOCÍRLĂ s. v. ceaţă, negură, pâclă.

mocírlă s. f., g.-d. art. mocírlei; pl. mocírle

MOCÍRL//Ă ~e f. 1) Apă stătătoare plină de mâl şi noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlaştină. /cf. bulg. moţilo