MOCOŞÍ, mocoşesc, vb. IV. Intranz. şi refl. (Pop. şi fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-şi pierde vremea; a (se) mocăi. – Cf. m o c ă i.

A se mocoşi ≠ a se pripi

MOCOŞÍ vb. v. mocăi.

mocoşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mocoşésc, imperf. 3 sg. mocoşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mocoşeáscă

A MOCOŞ//Í ~ésc tranz. pop. A lucra încet şi fără spor; a se moşmoni; a bichiri; a se migăli; a se mocăi. /cf. a se mocăi