MODALITÁTE, modalităţi, s.f. 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (Log.) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. – Din fr. modalité.

MODALITÁTE s. 1. v. mod. 2. v. regim.

modalitáte s. f., g.-d. art. modalităţii; pl. modalităţi

MODALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Mod de a acţiona în vederea realizării unui anumit scop; manieră; procedeu; metodă; mijloc. 2) log. Caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăţi. 3) gram. Atitudine, apreciere a vorbitorului faţă de cele comunicate. /<fr. modalité

MODALITÁTE s.f. 1. Fel, chip, mod de a face sau de a prezenta ceva. 2. (Log.) Criteriul de diferenţiere a judecăţilor după gradul lor de certitudine. 3. Caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. [Cf. fr. modalité].

Modalitate de exprimare

Modalitate de exprimare

Modalitate specifică de externalizare care redă situaţia de realizare în exterior a unei părţi a activităţii întreprinderii. În loc de a fabrica ea însăşi anumite componente, produse sau subansamble de care are nevoie, întreprinderea denumită donator de ordine, încredinţează realizarea lor altei întreprinderi, denumită subfurnizor.

modalitate de tortura atestata de prizonieri romani din perioada comunista(anii 1950, 1960), care consta in obligarea prizonierului de a se roti in cerc in celula sa pana la epuizare