MONETÁR, -Ă, monetari, -e, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care aparţine monedei, privitor la monedă. ♢ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S.n. Inventar al banilor, sortaţi după valoare, pe fişicuri şi monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S.rn. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

MONETÁR adj. bănesc. (Reformă ~.)

monetár adj. m., pl. monetári; f. sg. monetáră, pl. monetáre

monetár (persoană) s. m., pl. monetári

monetár (inventar al banilor) s. n., pl. monetáre

MONETÁR² ~i m. Muncitor specializat în lucrări de monetărie. /<fr. monétaire

MONETÁR³ ~i m. Inventar al banilor (pe fişicuri şi monede). A face ~ul. /<fr. monétaire

MONETÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de monedă; propriu monedei. 2) Care ţine de circulaţia banilor şi de bani în general. ♢ Reformă ~ă schimbare a banilor. /<fr. monétaire

MONETÁR, -Ă adj. De monedă, referitor la monedă. // s.n. Inventar al banilor sortaţi după valoare întocmit de un casier la predarea casei. [Cf. fr. monétaire, lat. monetarius].