MONOCOTILEDONÁT, -Ă, monocotiledonaţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are un singur cotiledon; monocotiledon. 2. S.f. (La pl.) Clasă de plante superioare erbacee, rar lemnoase, cu frunze care prezintă nervuri paralele, cu flori compuse din trei sau şase elemente şi cu embrionul alcătuit dintr-un singur cotiledon; (şi la sg.) plantă din această clasă. – Din fr. monocotylédoné.

MONOCOTILEDONÁT adj. (BOT.) (rar) monocoti-ledon. (Plantă ~.)

monocotiledonát adj. → cotiledonat

MONOCOTILEDONÁT ĕ n. 1) la pl. Clasă de plante superioare al căror cotiledon are un singur embrion (reprezentanţi: gramineele). 2) Plantă din această clasă. /

MONOCOTILEDONÁT, -Ă adj. (Despre plante) Care are un singur cotiledon în embrion; monocotiledon. // s.f.pl. Clasă de plante al căror embrion are un singur cotiledon; (la sg.) plantă don această clasă. [< fr. monocotyledoné(s), cf. gr. monos – unic, kotyledon – cavitate].