MONOPÓL, monopoluri, s.n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominaţie într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deţine un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept şi de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producţia şi desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor preţuri mari şi al obţinerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care şi-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.

monopól s. n., pl. monopóluri

MONOPÓL ~uri n. 1) Drept exclusiv; privilegiu special. 2) Mare întreprindere sau asociaţie de întreprinderi care concentrează producţia şi desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor preţuri mari şi al obţinerii unor profituri ridicate. /<germ. Monopol, fr. monopole

MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operaţii etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producţiei, încât aceasta permite limitarea concurenţei şi stabilirea la mărfuri a unor preţuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obţinerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care şi-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].