MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s.f. Stârv, hoit, leş de animale şi de păsări; p. ext. cadavru. ♦ Fig. Fiinţă foarte slabă, lipsită de energie şi de sănătate. – Lat. morticina.

MORTĂCIÚNE s. 1. cadavru, corp, hoit, leş, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanţ, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.) 2. căzătură, pieritură. (O ~ de cal.)

mortăciúne s. f., g.-d. art. mortăciúnii; pl. mortăciúni

MORTĂCIÚN//E ~i f. 1) Animal mort; stârv. 2) fig. Fiinţă lipsită de vlagă, de energie şi de sănătate. /<lat. morticina