MUŞTÁR s.m., s.n. 1. S.m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene şi cu seminţe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S.n. P. restr. Sămânţa muştarului (1), întrebuinţată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S.n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obţinut prin prelucrarea seminţelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ♢ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muştarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár.

MUŞTÁR s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoasă, rapiţă de câmp, rapiţă sălbatică. 2. (Si-napis sau Brassica alba) (reg.) rapiţă albă. 3. (Si-napis sau Brassica nigra) (reg.) rapiţă de muştar. 4. muştar de câmp (Sinapis arvensis) = ridi-chioară.

muştár (plantă) s. m.

muştár (condiment) s. n., (sorturi) pl. muştáruri

MUŞTÁR n. 1) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina ramificată, cu flori galbene şi seminţe mici, rotunde, roşiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Seminţele acestei plante, folosite în alimentaţie şi în medicină. 3) Pastă de culoare galbenă-verzuie preparată din aceste seminţe şi folosită în alimentaţie în calitate de condiment. ♢ A-i sări cuiva ~ul a fi cuprins de mânie; a se enerva. /<ung. muştár

mustár, s.m. (reg.) 1. vânzător de must. 2. must.