MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. şi refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viaţă monotonă, a lâncezi. – Din muced.

MUCEZÍ vb. v. mucegăi.

mucezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mucezeáscă

A MUCEZ//Í ~ésc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în acelaşi loc ducând o viaţă inactivă. /Din muced