MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s.m. şi f. (Fiinţă) pe moarte, în agonie; p. ext. (fiinţă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).

MURIBÚND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om ~.)

muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; f. sg. muribúndă, pl. muribúnde

MURIBÚN//D ~dă (~zi, ~de) şi substantival 1) (despre persoane) Care trage să moară; pe moarte. 2) fig. Care este pe cale de dispariţie; aproape de dispariţie. Economie ~dă. /<fr. moribond, lat. moribundus

MURIBÚND, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].