NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviţi, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele: prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaş. ♦ Care este deprins, obişnuit cu ceva. – V. nărăvi.

NĂRĂVÍT adj. năbădăios, nărăvaş, (reg.) iabraş, (prin Ban.) bâvaş, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroş, (Transilv. şi prin Maram.) sucaş, (Tran-silv.) şupar. (Cal ~.)

NĂRĂVÍ//T ~tă (~ţi, ~te) pop. 1) v. A NĂRĂVI şi A SE NĂRĂVI. 2) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; nărăvaş. /v. a (se) nărăvi