NEÎNCETÁT, -Ă, neîncetaţi, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfăşoară sau se repetă) fără oprire, fără întrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + încetat.

NEÎNCETÁT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu. 3. adv. v. întotdeauna.

neîncetát adj. m., pl. neîncetáţi; f. sg. neîncetátă, pl. neîncetáte

NEÎNCETÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la încetat) Care nu se mai opreşte; neîntrerupt; necurmat; necontenit. /ne- + încetat