NECLINTÍT, -Ă, neclintiţi, -te, adj. Care nu se mişcă, nu se clinteşte (din loc); nemişcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mişcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit.

Neclintit ≠ mobil, neferm, nestatornic

NECLINTÍT adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. înmărmurit. 4. v. încremenit. 5. v. hotărât. 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voinţă neclintită.)

neclintít adj. m. (sil. -clin-), pl. neclintíţi; f. sg. neclintítă, pl. neclintíte

NECLINTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la clintit): De ~ care nu poate fi clintit; de nestrămutat; imobil. /ne- + clintit