NEFIÍNŢĂ s.f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistenţă; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absenţă, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Ne- + fiinţă.

Nefiinţă ≠ fiinţă

NEFIÍNŢĂ s. v. neant.

nefiínţă s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. nefiínţei

NEFIÍNŢĂ f. (negativ de la fiinţă) 1) Stare a ceea ce nu există; inexistenţă. 2) înv. Lipsă din locul unde ar trebui să fie; absenţă. /ne- + fiinţă