NEGLIJÉNŢĂ, neglijenţe, s.f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenţie, de interes (faţă de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.

Neglijenţă ≠ acurateţe

NEGLIJÉNŢĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ţinută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)

neglijénţă s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijénţei pl. neglijénţe

NEGLIJÉNŢ//Ă ~e f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolenţă. ~ în serviciu. 2) Greşeală (mică) făcută din neatenţie. [G.-D. neglijenţei] /<fr. négligence

NEGLIJÉNŢĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greşeală uşoară cauzată de o lipsă de atenţie. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecinţele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia].