NEGUŢÁ, neguţez, vb. I. Tranz. (Înv. şi pop.) 1. A face negoţ. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoţ.

NEGUŢÁ vb. v. achiziţiona, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.

neguţá vb., ind. prez. 1 sg. neguţéz, 3 sg. şi pl. neguţeáză

A SE NEGUŢ//Á mă ~éz intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra preţului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înţelegere). /<lat. negotiari

A NEGUŢ//Á ~éz tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra preţului. /<lat. negotiari