NEHOTĂRẤT, -Ă, nehotărâţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre; şovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; în sintagmele) Adjectiv nehotărât = adjectiv pronominal care însoţeşte substantivul fără să individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotărât = pronume care dă indicaţii imprecise asupra obiectului al cărui nume îl înlocuieşte. Articol nehotărât = articol care indică obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotărât = numeral care exprimă un număr nedeterminat de obiecte sau de fiinţe. – Ne- + hotărât.

Nehotărât ≠ decis, hotărât, neşovăitor, neşovăielnic

NEHOTĂRÂT adj. 1. v. nesigur. 2. v. ezitant. 3. v. in-consecvent. 4. (GRAM.) indefinit, nedefinit, (înv.) nehotărâtor. (Articol ~.)

nehotărât adj. m., pl. nehotărâţi; f. sg. nehotărâtă, pl. nehotărâte

NEHOTĂRÂ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la hotărât) 1): Articol ~ articol folosit pe lângă un substantiv sau adjectiv pentru a indica caracterul nedeterminat al unui obiect. 2) rar Care este lipsit de claritate; neclar; confuz. /ne- + hotărât