NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiţi, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acţiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne- + legiuit.

NELEGIUÍT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. criminal.

nelegiuít adj. m., pl. nelegiuíţi; f. sg. nelegiuítă, pl. nelegiuíte

NELEGIUÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) Care comite nelegiuiri. /ne- + legiuit