NEMIŞCÁRE s.f. Stare a ceea ce nu se mişcă; imobilitate, neclintire; absenţă a oricărei mişcări; linişte. ♦ Lipsă de acţiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerţie. – Ne- + mişcare.

Nemişcare ≠ mişcare, mobilism

NEMIŞCÁRE s. v. inactivitate, inacţiune, inerţie, neactivitate, pasivitate.

NEMIŞCÁRE s. l. v. imobilitate. 2. fixitate, imobilitate, neclintire, stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, înlemnire. (Rămăsese într-o stare de totală ~.)

nemişcáre s. f., g.-d. art. nemişcării; pl. nemişcări

NEMIŞCÁRE f. fig. (negativ de la miş-care) Lipsă de activitate; inactivitate; pasivitate. /ne- + mişcare