NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ţine de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. n e o p l a t o n i c o.

NEOPLATÓNIC adj. (FILOZ.) neoplatonician.

neoplatónic s. m., adj. m. (sil. ne-o-pla-) platonic

NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s.m. şi f. Neoplatonician. [Cf. fr. néo-platonique].