NEOSTENÍT, -Ă, neosteniţi, -te, adj. 1. Care nu oboseşte niciodată; p. ext. care este în continuă mişcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbeşte nici o clipă; susţinut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Ne- + ostenit.

NEOSTENÍT adj., adv. 1. adj. v. harnic. 2. adj. v. neobosit. 3. adv. v. continuu.

neostenít adj. m. (sil. ne-os-), pl. neosteníţi; f. sg. neostenítă, pl. neosteníte

NEOSTENÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la ostenit) 1) (despre persoane) Care nu oboseşte deloc; care este mereu în acţiune, în continuă activitate; foarte harnic. 2) (despre activităţi) Care se desfăşoară fără întreruperi; necontenit; continuu; neîntrerupt. [Sil. ne-o-] /ne- + ostenit