NERĂBDÁRE s.f. Lipsă de răbdare; impacienţă; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de aşteptare), încordare, înfrigurare; dorinţă arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ♢ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.

NERĂBDÁRE s. 1. neastâmpăr, nervozitate, (livr.) impacienţă. (Nu-şi poate stăpâni ~.) 2. v. înfri-gurare.

nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdării

NERĂBDÁRE f. (negativ de la răbdare) 1): Cu ~ în mod nerăbdător. 2) Stare de nervozitate, de agitaţie. /ne- + răbdare