NESIGURÁNŢĂ s.f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranţă; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situaţii nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Şovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitaţie, de frământare, nelinişte. – Ne- + siguranţă.

NESIGURÁNŢĂ s. 1. pericol, primejdie. (Se află în ~.) 2. v. îndoială. 3. precaritate, (fig.) şubrezenie. (~ situaţiei.) 4. ezitare, nehotărâre, şovăială, şovăire. (~ cuiva la mers.)

nesiguránţă s. f., g.-d. art. nesiguránţei