NESIMŢITÓR, -OÁRE, nesimţitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipseşte facultatea de a simţi; care nu este înzestrat cu simţuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găseşte în stare de nesimţire (1), de inconştienţă; p. ext. mort. 2. Nesimţit² (1);- Ne- + simţitor.

Nesimţitor ≠ sensibil

NESIMŢITÓR adj. 1. v. insensibil. 2. v. nepăsător. 3. v. nesimţit. 4. indiferent, nepăsător, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugăminţile mele.)

nesimţitór adj. m., pl. nesimţitóri; f. sg. şi pl. nesimţitoáre