NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viaţa, dezvoltarea cuiva). Substanţă nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.

Nociv ≠ nevătămător

NOCÍV adj. 1. v. dăunător. 2. v. contraindicat.

nocív adj. m., pl. nocívi; f. sg. nocívă, pl. nocíve

NOCÍV ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanţe, mediu etc.) Care poate aduce daune organis-melor vii; contraindicat. Substanţe ~e. 2) fig. Care dăunează; cu acţiune negativă; dăună-tor. Influenţă ~ă. /<fr. nocif, lat. nocivus

NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma].