NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană, grup social) care nu are aşezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăceşte. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viaţă nomadă. – Din fr. nomade.

Nomad ≠ sedentar

NOMÁD adj. călător, (înv.) nomadic. (Trib ~.)

nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; f. sg. nomádă, pl. nomáde

NOMÁ//D ~dă (~zi, ~de) şi substantival (despre comunităţi sau persoane) Care nu are un loc stabil de trai; care nu duce o viaţă sedentară. Triburi ~de. /<fr. nomade

NOMÁD, -Ă adj. (adesea s.) Lipsit de o aşezare stabilă, nestatornic, rătăcitor. [Cf. fr., it. nomade, lat., gr. nomas].