NOVÍCE, novici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană care abia a început să înveţe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experienţa vieţii. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire şi are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

Novice ≠ veteran

NOVÍCE s. v. debutant, începător.

novíce s. f., g.-d. art. novícei; pl. novíce

novíce s. m., pl. novíci

NOVÍC//E ~e (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care face primii paşi în-tr-un domeniu de activitate; începător; de-butant. /<fr. novice, lat. novicius

NOVÍCE s.m. şi f. 1. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meşteşug etc.). [Cf. fr. novice, it. novizio, lat. novicius].