NUCLÉIC, nucleici, adj. (În sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care conţine în moleculă baze azotate de tip special, acid fosforic etc., având un rol fundamental în sinteza proteinelor din organism şi în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucléique.

nucléic adj. m. (sil. -cle-), pl. nucléici

NUCLÉI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de nucleu; propriu nucleului. 2): Acid ~ acid organic care se află în celulele vii şi contri-buie la transmiterea caracterelor ereditare. [Sil. -cle-ic] /<fr. nucléique

NUCLÉIC, -Ă adj. Referitor la nucleu. ♢ Acid nucleic = acid organic complex care intră în componenţa nucleului celulei; acid nucleinic. [Pron. -cle-ic. / < fr. nucléique].