NUN, -Ă, nuni, -e, s.m. şi f. Nume dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă şi care sunt solicitate să îndeplinească obligaţiile cerute de ritualul creştin; (la pl.) bărbatul şi femeia care îndeplinesc aceste forme; naş. – Lat. nonnus.

NUN s. naş. (A fost ~ la cununia lor.)

nun s. m., pl. nuni

NUN ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care însoţeşte mirii în ziua oficierii căsătoriei, având anumite atribuţii; nănaş de cununie. ~ mare. /<lat. nonnus