Hangman.ro - Dicţionarul limbii române

oştire. 5 rezultate gasite

OŞTÍRE, oştiri, s.f. (Pop.) Armată, oaste, oştime. – V. oşti.

OŞTÍRE s. v. conflict, război.

OŞTÍRE s. v. armată.

oştíre s. f., g.-d. art. oştírii; pl. oştíri

OŞTÍR//E ~i f. pop. Totalitate a forţelor armate ale unei ţări; oaste; armată. /v. a se oşti

Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici

Jocuri