OÁRĂ¹, ori, s.f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ♢ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puţine ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ♢ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – Lat. hora.

OÁRĂ², oare, s.f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare“.

OÁRĂ³ s.f. v. oră.

OÁRĂ s. dată. (Prima ~.)

OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.

oáră (timp) s. f., pl. ori

oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre

OÁRĂ ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. în componenţa numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; dată. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ♢ Ori de câte ori de fiecare dată. /<lat. hora