OÁSTE, oşti, s.f. 1. (Înv. şi pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oşteni, soldaţi. ♦ Fig. Mulţime. 2. (Înv.) Război¹; luptă, bătălie. – Lat. hostis, -em „duşman“.

OÁSTE s. (MIL.) armată, oştire, putere, trupe (pl.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostăşime, oştime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraşul a fost cucerit de ~ inamică.)

OÁSTE s. v. bătălie, conflict, luptă, război.

oáste s. f., g.-d. art. óştii; pl. oşti

OÁSTE oşti f. 1) înv. Totalitate a forţelor armate ale unui stat; armată. 2) pop. Serviciu militar; cătănie. 3) pop. Mulţime de ostaşi. 4) fig. Mulţime de persoane. [G.-D. oştii] /<lat. hostis, ~em