OBLIGÁT, -Ă, obligaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este îndatorat sau recunoscător cuiva pentru un serviciu făcut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrâns, silit să facă un anumit lucru. – V. obliga.

OBLIGÁT adj. 1. v. dator. 2. îndatorat, recunos-cător, (înv.) mulţumitor. (Îţi rămân ~ pentru serviciul făcut.)

Obligat, fortat de imprejurari

OBLIGÁT, -Ă adj. 1. Căruia i se impune cu necesitate să facă ceva; care este constrâns să facă ceva. 2. (Liv.) Obligatoriu. 3. Îndatorat, recunoscător. [< obliga].