OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ţine de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. o b s e s s i f.

OBSESÍV adj. (rar) obsesional. (Idee ~.)

obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. sg. obsesívă, pl. obsesíve

OBSESÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de obsesie. /Din obsesie

OBSESÍV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif].