OBTURÁŢIE, obturaţii, s.f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavităţi. ♢ Obturaţie dentară = astuparea terapeutică a cavităţii unui dinte cariat. – Din fr. obturation.

OBTURÁŢIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.)

obturáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. obturáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art, obturáţiei; pl. obturáţii, art. obturáţiile (sil. -ţi-i-)

OBTURÁŢI//E ~i f. 1) v. A OBTURA. 2) med. Astupare a unui orificiu. ~ dentară. /<fr. obturation

OBTURÁŢIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavităţi. ♢ Obturaţie dentară = astuparea terapeutică a cavităţii unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturaţiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].