OFERÍ, ofér, vb. IV. Tranz. 1. A propune cuiva (în semn de atenţie, de bunăvoinţă etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziţie. ♦ Refl A se declara dispus să facă un serviciu, a se pune la dispoziţia cuiva. 2. A propune spre cumpărare o marfă, un bun etc. ♦ A propune un preţ pentru o marfă, pentru un bun etc. 3. Fig. A înfăţişa, a arăta, a etala, a prezenta ceva. – Din it. offerire.

A oferi ≠ a cere

OFERÍ vb. 1. v. da. 2. a da. (Îşi ~ reciproc buchete de flori.) 3. v. dărui. 4. (rar) a propune. (A ~ ceva spre vânzare.) 5. a da, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 6. a înfăţişa, a prezenta. (Valea Oltului ~ privelişti minunate.)

oferí vb., ind. prez. 1 sg. ofér, 3 sg. şi pl. oféră, imperf. 3 sg. ofereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofére

A OFERÍ ofér tranz. 1) A pune la dispoziţie; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da în semn de atenţie sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfă. 4) fig. A expune pentru a fi văzut; a pune în faţă; a înfăţişa; a prezenta; a arăta. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre

OFERÍ vb. IV. tr. 1. A dărui. 2. A face o ofertă de vânzare (pentru o marfă etc.). ♦ A propune un preţ. [P.i. ofér, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. offerre, cf. fr. offrir].